Retrospectivă România 2018 / Perspective 2019

Anul 2018 a trecut pe repede înainte cu bune și cu rele.

Să trecem la bilanț: România pare o țară încremenită undeva între bine și rău, pe tărâmul făgăduinței, undeva unde internetul este de mare viteză, dar manipularea este la mare modă, undeva între ”fake news” și ”breaking news”, o țară unde decalajul între buda din fundul curții si luxul din casele politicienilor este uriaș. Suntem cumva într-o producție cinematografică de Bollywood cu mari contraste între creșteri economice record și decizii politice demne de țări de lumea 3-a, ne uităm uimiți la decizii economice riscante, dar admirăm patriotismul deșănțat de fațadă, ce mai, ne credem buricul civilizației, dar lăsăm oamenii de slabă calitate morala și profesională să ia decizii cel puțin bizare în numele și pentru noi.

Vorbim despre ”România educată”, dar lăsăm educația pe seama analfabeților, vorbim de creștere economică, dar facem studii de fezabilitate, în loc să facem autostrăzi, vorbim de 100 de ani de România ca stat modern, vorbim de re-unirea cu Moldova, dar nu am făcut mai nimic pentru românii de peste Prut, vorbim despre justiție si dreptate la televizor, dar avem parte de multe procese lungi si multa nedreptate – practic avem un contrast mare între aparență și esență.

Am schimbat miniștri precum șosetele, vorbim la televizor de masuri care prăbușesc bursa, impozităm tot ce mișcă, dar nu reușim să creștem gradul de colectare a TVA, discuția populistă despre multinaționale a scăzut investițiile străine în economie, ne confruntăm în continuare cu deficit de forță de muncă în economie.

Cumva, ne luptăm cu UE, dar primim fonduri europene de miliarde, încă nu suntem suficienți de inteligenți să folosim toate resursele puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Aceasta dualitate se manifeste și în războiul dintre palate – Președinția se luptă cu Guvernul, războiul declarațiilor face deliciul presei locale, dar și internaționale, culmea, intrăm în 2019 ca țară care preia președinția Consiliului UE…

Dualismul se menține și la nivel de educație. Avem copii curioși, care pun accent pe cunoaștere și informare, dar și la polul opus, avem lipsă de interes și blazare într-un mediu educațional obosit, unde predomină creta si tabla, unde se pune accent pe acumulare de cunoștințe și nu de abilități…

Raportul teorie/practică în școli este 80/20 la sută, însă ar trebui să fie invers.

Dominația prostiei vulnerabilizează cumva țara din toate punctele de vedere: intern și extern, economic și sanitar, demografic și educațional, instituțional și politic. Paradoxul societății conduse de oameni populiști, care se cațără pe scara socială pe seamă lipsei de civism și atitudine, se bazează pe blazarea societății și a atitudinii mioritice în fața problemelor curente ale țării.

Culmea, omul cu bun simț este forțat să asiste neputincios la deciziile economice și politice, pentru a putea supraviețui în această lume plină de contraste. A încercat in 2018 să protesteze, dar a văzut că, cizma guvernamentală și parlamentară calcă fără milă peste grumazul celor ce nu se apleacă. Aceasta să fie și explicația scăderii numărului de protestatari la tot mai desele abuzuri ale guvernului. Frica de eșec a făcut ca și bruma de civism să se subțieze. Parcă așteptăm ca o mână invizibilă să acționeze pentru noi. O atitudine greșită, spun eu. Trebuie să avem curajul opiniei personale bazată pe argumente. Trebuie să putem spune ce gândim, altfel degeaba au murit oamenii la revoluție…

În 2019 trebuie să sancționăm discursul populist, anti-european, naționalist și xenofob – nu ajută cu nimic. Putem să ne mobilizăm resursele creative, putem să folosim capitalul important de inteligență privată neutilizat și nemobilizat, trebuie să investim masiv în educație, trebuie să scăpăm de obscurantism și farisei, trebuie să ne folosim inteligent resursele naturale, trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm serios de treabă. Avem două rânduri de alegeri în 2019, putem face un efort de informare astfel încât să alegem în cunoștință de cauză, să înțelegem importanța votului în democrație, pentru a nu asista neputincioși apoi la deturnarea puterii în mâinile analfabeților funcționali sau a partidelor populiste.

Parcă trebuie făcut un efort și în zona politizării masive din ultimii ani, trebuie să respectăm demonstrațiile publice fără a interveni cu bastoane și gaze lacrimogene, trebuie să învățăm din greșelile înaintașilor, să fim atenți la ce se întâmplă în toată Europa, trebuie să sancționăm discursul autoritar al guvernaților, să arătăm cu curaj greșelile guvernării, practic să devenim cetățeni mai responsabili.

Ar fi bine să fim atenți la îmbătrânirea populației – fapt ce nu face România atractivă pentru investiții, am putea să mergem pe calea inovației și a investițiilor în cercetare – singurul vector de progres peste medie, trebuie să facem posibilă inversarea migrației prin asigurarea de condiții bune de trai și de dezvoltare personală, trebuie sa folosim tehnologia pentru a accelera învățarea pe bază de e-learning, putem să pregătim mai bine copii noștri pentru meseriile viitorului, putem încuraja mai bine antreprenoriatul local, trebuie să proiectăm deja localitățile pentru ”smart-city” – pentru a avea o viață mai frumoasă și mai ușoară, nu ar fi rău să îmbunătățim sistemul de sănătate, mult depășit, dar și subfinanțat – aici trebuie și noi să înțelegem că serviciile ”premium” de sănătate costă, iar noi trebuie să plătim mai mult dacă ne dorim servicii mai bune și tot așa…

Toate acestea și multe altele pot fi asumate de toată clasa politică la nivel de plan de țară… dar noi trebuie să rămânem vigilenți civic și să forțăm cumva aleșii noștri să-și facă treaba.

Rămâne de văzul dacă vom înțelege cât mai repede că economie fără infrastructură nu există, iar nivelul de trai va fi bun dacă vom face posibila digitalizarea cetățeanului prin programe bune de e-guvernare, dacă asumarea unui plan de educație pe termen lung va fi respectată, dacă reducem birocrația, daca stimulăm procesului de învățare continuă

Iată câteva gânduri și idei pentru 2019 pentru a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă, aici la noi acasă. Să avem un an cum ne place!

Nu uitați să urmăriți si http://www.facebook.com/catalin.mihai.anghel/

Catalin ANGHEL

Retrospectivă România 2018 – Perspective 2019

În ce lume trăim ?

Într-o lume care a scapat complet frâiele. Și acum merge haotic, brownian, fără țintă și obiective. Unde o vrea Domnul. Vrăjitorul a iesit din cutia magica si, se pare, nu mai poate fi oprit.

Joaca cu banii

Volumul derivativelor financiare a atins de 11 ori PIB-ul mondial. Bani care exista doar virtual, din joaca pe clapele computerelor.

Iata un exemplu simplificat, didactic. Banca A are 1000$, din care imprumuta banca B cu 900, care imprumuta banca C cu 800 si tot asa. Cu dobanzi si tot tacamul. Cand ii intrebi cati bani au, iti raspund 1000+900+800+…. plus dobanzi. O bogatie care exista doar in memoria computerelor, nu are corespondent in bunuri si servicii aflate pe piete. Sunt bunuri financiare, importante si ele, dar s-a sarit de mult calul, n-a existat o legislatie si un control al acestor bunuri si servicii. Si acum tremuram.

In realitate lucrurile sunt mult mai sofisticate si mai greu de explicat, dar pentru uzul necunoscatorilor cam asa stau lucrurile.

Avem de 11 ori mai multe „resurse” financiare comparativ cu volumul bunurilor si serviciilor reale. Ne amagim ca suntem de 11 ori mai bogati decat suntem in realitate. Dorim sa traim de 11 ori mai bine decat am merita. Sa cheltuim de 11 ori mai mult decat muncim. Discrepanta dintre dorinte si putinte se vede in piete si burse. Care tremura ca frunza.

Criza datoriilor suverane

Profitand de acest volum urias de resurse ireale si de coniventa dintre bancheri si politicieni, unele state s-au imprumutat peste masura, peste posibilitatile de a restitui candva banii. Cu banii imprumutati politicienii si-au mituit alegatorii si au castigat alegerile, iar bancherii au primit dreptul sa se adape din bugetele de stat. La discretie. Ce-a iesit vedem in Grecia. Care, in plus, a mintit ascunzand deficitele, sa se poata imprumuta mult si bine.

Mult si bine nu inseamna la infinit. Candva, buba avea sa se sparga. Si s-a spart acum. A aflat toata lumea ca Grecia are de returnat 5-600 de miliarde de euro, o suma pe care nici in vise n-o poate returna. Dar 14 salarii si 14 pensii, si venituri lunare duble sau triple, comparativ cu alte tari, au fost bune. Grecii au trait mult peste ce le permitea plapuma proprie, fara sa-si dea seama. Si acum dau din colt in colt, traiesc pe perfuziile UE, pentru ca sunt in zona euro si bancile germane, franceze, italiene au expuneri mari pe Grecia. O plecare a Greciei din dispozitivul euro ar afecta extrem de multe jocuri financiare.

Si totusi, fiind in moarte clinica economica, cat mai poate trai doar pe aparate? Mai ales ca grecii nu dau semne ca au inteles ce li se intampla, sa-si plateasca impozitele, sa treaca la treaba si la o viata mai cumpatata.

Statele Unite aveau vara trecuta 14.500 miliarde dolari datorie, cand Congresul a votat depasirea ei. Or fi ajuns la 20.000 miliarde datorie? Posibil. Japonia are „doar” 11.000 miliarde dolari datorie, dar grosul reprezinta bani luati de la propria populatie, care la o adica mai renunta la ei. Italia are datoria cea mai mare din Europa, 1795 miliarde euro. La nivelul UE suma tuturor datoriilor se ridica „doar” la 8600 miliarde euro.

Si ce daca, vor zice unii. Mergem inainte. Nu este chiar asa. Ca daca ar fi, n-ar mai tremura bursele si pietele la fiecare anunt mai important, nu s-ar intruni mai marii lumii de cateva ori pe semestru, in cautare de solutii. Pe care nu le gasesc.

In trecut astfel de dezechilibre grave se rezolvau prin razboaie. Care stergeau totul cu „buretele”, mai dispareau cateva milioane de locuitori, se reseta situatia economica si se pleca de le zero, pana cand alte dezechilibre grave provocau un alt razboi.

Aceasta „rezolvare” nu mai exista acum, eventuale conflicte armate ar fi atat de distrugatoare, in contextul noilor tehnologii, incat sunt scoase din ecuatie.

Cu ce le inlocuim? Iata marea intrebare, cel care gaseste raspunsul merita trei premii Nobel, inclusiv cel pentru pace. Caritasul gigantic sta sa crape, ceasul ticaie, nu mai este mult pana la prima bubuitura.

Tiparirea de bani

Pana una alta Statele Unite si BCE au gasit „solutia”: tiparesc moneda. Si nu cu masura, ci cu vagoanele. Cat o functiona, nimeni nu pare sa stie. Ca nu este solutia care ar trebui este la mintea cocosului. Daca ar fi posibil, toata lumea ar sta acasa si ar primi lunar, de la banca centrala, un plic cu bani. Cu care n-ar avea ce cumpara, ca nimeni n-ar mai munci. Am trai fericiti, numarand bani si cu burta goala. Pana cand? Iarasi nimeni nu pare sa stie, in ciuda faptului ca se ocupa de problema capete luminate, unele incununate cu Nobel.

Unde este Romania?

In mijlocul furtunii economice, unde sa fie. Din fericire cheia de la tiparnita de bani este la Mugur Isarescu, a ascuns-o bine ca nici el nu mai stie unde a pus-o. Dar rezerva valutara si tiparnita asta le stau in gat celor de la USL, care ar vrea sa porneasca dezmatul si festinul, acum cat vor sa castige alegerile. Dupa care potopul. Daca reusesc sa fure cateva miliarde de euro, sa dispara cu ele in insule exotice, asta e. Sa fie primit.

UE ameninta cu taierea totala a fondurilor structurale, nerambursabile, in care caz iesim din tinta de deficit convenita cu troica FMI-UE-BM, in care caz cei trei s-ar putea supara si denunta acordul cu Romania, in care caz CDS-ul si costurile imprumuturilor Romaniei ar urca in stratosfera, in care caz… Ii las pe cititori sa completeze urmarile.

Ca amarastenii ramasi acasa, fara chiloti si mancare, se pun pe injuraturi si blesteme, nu mai conteaza. Fraierii au votat, acum platesc prostia.

Guvernarea Boc-Basescu, cu toate reprosurile ce i se pot aduce, a inteles si a actionat in directia cumpatarii si prudentei, inclusiv prin limitarea veniturilor din surse inexistente. Exista opinii ca Romania ar putea hrani acum, din ce produce, maximum sase milioane de persoane. Restul? Din imprumuturi. Pana cand? Nu se stie.

Un tablou sumbru, dar real. Solutiile? Daca nu le gasesc capetele luminate ale lumii, cum sa le gasesc eu. Probabil, in comentariile lor, cititorii mei se vor dovedi mai inventivi la capitolul solutii.

Le multumesc anticipat și le astept cu curiozitate.

Articol scris Stefan Vlaston, candidat ARD din partea Noua Republică
Mai e cineva AICI ?